Ganduri

Toate articolele din categoria Ganduri

E TOAMNA IAR

S-a publicat Septembrie 2, 2012 de theophana

Image

Dacă ai timp să treci pe aici nu uita să intinzi mâna
şi să aştepţi să ţi se umple sufletul de fericiri,
aşează-ţi gulerul şi zâmbeşte-i primului gând
ca şi când din trupul tău s-ar ridica tulpini inverzite
spre cerul din hârtie albastră.
Să nu te sperie florile care zboară la intâmplare,
abia au primit aripi şi zborul lor e prunc,
să nu te sperie ingerii care plâng,
ei doar se preschimbă in fire nesfârşite de suflet.
Şi dacă mai ai timp…strigă cât poţi de tare
numele fiinţei tale…Image

 

Mă duc mai aproape de gând
și culeg gânduri mai mici, aproape nenăscute.
– Zâmbește-mi, pânză pictată, cu zâmbetul sferic al gândurilor mele,
strânge-ți uleiurile colorate in jurul trupului meu flămând!
Agasată și impinsă de pensula bătrâna
mă prefac in tempera uscată.Image

 

Anunțuri

UN NOU AN

S-a publicat Decembrie 28, 2011 de theophana

IARNA CU POTECI UITATE

Anul Nou 

Din ciresul vesniciei
S-a mai scuturat o floare
Dupa ce-a visat sub luna
Dupa ce-a suras sub soare.Si-n clipita-n care floarea
A cazut pierind în vant,
Cate visuri neimplinite,
Cate doruri nu s-au frant!Dar in locul celei duse,
Alta floare vine acum,
Sufletul sa ni-l imbete
Cu nemaigustat parfum.

Si cum primavara codrul
Muguri mii desface-n roua,
Floarea noua ne aduce
Muguri de nadejde noua.

Imbracati al vostru suflet
In vesmant de sarbatoare
Si primiti cu imn de slava
Noua vesniciei floare.

Iar daca-ntre voi iubirea
Va canta fara sa planga,
Nici un vis n-o fi himera,
Nici un dor n-o sa se franga.


Vasile Militaru

DEFECTE ( personale) ….RECUNOASTETI????

S-a publicat Iunie 19, 2011 de theophana

Uneori tind sa fiu egoista, si abia dupa ce se intampla realizez..cateodata imi pare rau, dar nu de fiecare data.
Daca ma enervez foarte tare pot fi violenta  verbal,dar nu prea,prea……
Tip cand vorbesc.(tata nu aude.)
Sunt recalcitranta 70% din timp( cu tot cu cel in care dorm).
Plang mult si uneori nici eu nu stiu de ce.(dar e bine dupa)
Critic TOT!Critic oameni, caini, copaci,pietre,..da tot.Pacat ca uneori nu observ ca ce critic la altii as putea critica si la mine.
Am idei atat de fixe incat, chiar daca vine cineva cu o propunere buna,noua..nu admit!Pentru ca sunt batuta in cap si incapatanata!
Ma inrosesc la secunda 2.(ah cat urasc lucrul asta!)
Am o parerea proasta la superlativ despre mine..si asta dauneaza increderii in sine.
Sii..ma atasez repede de oameni.Stiti ce greseala fatala poate fi uneori?

GANDURI DE DUMINICA

S-a publicat Iunie 19, 2011 de theophana

 

Viata are momentele ei de sus-jos…
Daca nu risti… nu castigi…
Daca nu actionezi… nu traiesti.
Daca nu iubesti, nu stii ce inseamna viata.

 

Poate am mai spus-o… dar imi place s-o repet. DRUMUL EXCESELOR DUCE CATRE ADEVAR. ADEVARAUL DUCE CATRE LIBERTATE, FERICIRE… Multi nu inteleg si ajung sa confunde drumul exceselor cu un motiv de prizonierat.
Din pacate excesele nu s-ar numi excese daca intelesul lor n-ar fi incarcat negativ, daca n-ar fi daunatoare, daca nu te-ar insela putin cate putin…
Dar eu cred ca pana la urma pentru a putea afla adevarul absolut trebuie sa treci prin toate chestiile care te pun la incercare…, sa treci peste fiecare moment care te subjuga si ajunge sa te faca un sclav.

 

Prima regula a jocului numit viata.
Invata sa stii ce este rabdarea pentru ca vei avea mare nevoie de ea si va trebui sa o diferentiezi de alte chestii de care nu-ti vor trebui in acel moment.
Ai rabdare sa rasara soarele, sa te indragostesti, ai rabdare in a te da batut.
Nu te grabi sa arati cine esti – ceilalti vor vedea singuri.

 

A doua regula.
Nu exagera cu excesele.
Asta nu inseamna ca nu merita sa-ti traiesti momentul. Inseamna ca esti liber sa bei azi tot ce vrei tu pana cazi mort dar nu merita sa-ti faci din asta un mod de viata. Asa nu rezolvi nimic; inseamna ca poti fuma azi o tigara dar ca poate maine nu mai ai nevoie de una. Insemna ca azi iti este permis sa te intorci impotriva realitatii ce te inconjoara dar poate ca maine, cand vei incerca sa o faci din nou, ea se va intoarce impotriva ta.

 

A treia regula.
Invata sa asculti. Vei vedea ca orice te inconjoara are un glas si ca acest glas te invata mereu cate ceva. Invata sa asculti pana si glasul tacerii caci pana la urma el este unul din cele mai frumoase pe care eu le-am cunoscut. Prin intermediul lui vei putea auzi un altul.

 

A patra regula.
Invata ce inseamna sa fii prieten si invata sa fii prieten. Asta iti va asigura la un moment dat fericirea. Vei vedea ca singuratatea doare, ca izolarea este mult prea rea decat socializarea.

 

A cincea regula.
Regula mea: regula de aur e ca nu exista reguli. Dar unde am ajunge daca am respecta-o si p-asta?

 

Pana la urma raman la credinta mea: merita sa fii diferit chiar daca asta inseamna sa fii singur. Cand ceilalti isi vor da seama cine esti si te vor pretui, iti vor cere sa respecti primele patru reguli. Vei atinge absolutul respectand-o pe a cincea.

 

DE CE IUBIM BARBATII

S-a publicat Mai 15, 2011 de theophana

Pentru ca au un farmec aparte atunci cand iti zambesc pervers , simapatic sau diabolic pe strada gandindu-se mai apoi ca
ar putea sa ajunga in pat cu tine. pentru ca nu toti barbatii sunt asa …
Pentru ca macar o singura data am cautat cateva din trasaturile
paternale in persoana langa care ne-am trezit .
Pentru ca in copilarie, baieteii erau cei de treaba care ne lasau sa jucam fotbal si baschet cu ei..
sau pentru caerau baietetii cei antipatici
care incerau sa ne sperie cu serpi si broaste raioase dar niciodata nu reuseau.
Pentru ca dupa ce ne loveau din greseala sau intentionat cu mingea de baschet
veneau cu toti amicii lor baieti sa ne consoleze.
Pentru ca in adolescenta ei erau cei care veneau cu noi la suc,
fie doar ca amici foarte buni, fie sa ne faca gelosi fostii’.
Pentru ca tot in adolescenta erau foarte timizi si nu aveau curajul
sa ne zica ceva si si-au petrecut tot liceul urmarindu-ne de la departare fara sa aiba curajul sa ne salute macar.
Pentru ca trebuie sa recunoastem ca din cand in cand sunt nevoiti si chiar reusesc sa ne suporte eroic
( erotic ) toate mofturile.
Pentru ca este o placere sa iti vezi iubitul incercand sa gateasca
doar ca sa iti demonstreze ca ” si el poate ” .
Pentru ca adoram sa ii vedem in genunchi cerandu-ne iertare sau in casatorie.
Pentru ca inainte de a fi impreuna a facut o obsesie de eca mai buna prietena a mea si a sfarsit prin a incerca sa apropie de ea prin mine…
nu conteaza ca plangea pe umarul tau, in cele din urma nici una nu l-am avut,
Pentru ca nu pot sa stea cinci minute in acceasi camera cu tine fara sa te sarute sau macar sa incerce daca asta isi doresc.
Pentru ca este o placere bolnava sa ii vezi cum vine
la serviciu  dupa tine si sunt obligati sa se uite cum te apleci peste xerox…
Pentru ca este superb sa il vezi nervos si stresat inainte de prima noapte in care doarme la tine gandindu-se al dimineata
ce va urma. pentru ca prin intermediul nostru isi aduc aminte de sanatatea lor si se lasa de fumat.
Pentru ca viata nu ar fi la fel daca nu ai avea pe cineva care sa iti dea dureri de cap, ulcer perforant pe baza de stres
boli cardiace sau saruturi dulci dimineata .
Pentru ca viata nu ar fi la fel daca din cand in cand nu ti-ar zambi un strain enigmatic,
Pentru ca unii dintre cei mai frumosi reprezentati ai sexului opus sunt
oameni de valoare ( si nu numai actori de gen brad pitt si americani )ci si
romani si straini precum andrei plesu,constantin noica, lucian blaga, mircea dinescu, horatiu malaiele, MARCEL IURES,
gheorghe dinica, tom hanks, antony hopkins, ralph finnes,etc etc etc .
Pentru ca nu pot sa inteleaga de ce am bea ceai negru cu lapte condensat. Pentru ca se enerveaza cand ii batem la biliard si iii fcaem gelosi
cand ne uitam dupa paul hunter. higgins sau altii de genu’ desi noi ne uitam doar la felul in care joaca.
Pentru ca este un vis sa te trezesti in camasa lui si sa te duci sa faci o acfea dimineata devreme.
Pentru ca numai cu unii din ei poti bea o cafea in liniste fara sa te sece si sa te scoata din sarite ca o amica guraliva.
Pentru ca pot sa conduca fain si incearca sa fie de treaba cand suntem noi la volan ( sau nu ) …
Pentru ca nu te deranjeaza cand citesti daca ii lasi sa isi faca damblaua saptamanala la bere cu baietii sau la un meci de fotbal. ( sau nu )
Pentru ca din cauza lor ( cel putin eu ) am adoptat sado-masochismul psihic ca practica , mai degraba ritual zilnic sau saptamanal.
Pentru ca pot provoca atata durere dar tot ei o iau… pentru ca barbatii sun singurul antidot bolii psihice pe care tot ei au cauzat-o .
Pentru ca tota durerea se transforma intr-o imensa placere si viceversa ( nu va ganditi la perversiuni) este efectiv vorba de durere si placere psihica
Pentru ca ei cred ca noi nu putem juca murdar si pana la capat dar putem atat de bine, cateodata mai bine decat ei .
Pentru ca si noua ne palc jocurile mintii nu numai lor .
Pentru ca fara ei nu am mai avea nevoie nici de cafea in exces.
Pentru ca ne place sa ii chinuim la fel cum fac ei cu noi doar ca noi ii putem consola mai bine, ei prin consolare inteleg sex de impacare…
Iubim barbatii, nu din lipsa de ocupatie sau din plictiseala ci pentru ca asa e firesc. Pentru ca imi place sa sufar stiind ca urmeaza si un pic de fericire.
pentru ca avem nevoie de un semiechilibru. pentru ca unii sunt misogini dar mai ales pentru ca nu toti sunt misogini, pentru ca imi place sa ofer. Pentru ca Dave Gahan e tip , pentru ca Bono
de la U2 e tip…

eu pot iubi un barbat pentru orice mai putine pentru ceea ce nu este si vrea sa para … pot iubi un barbat pentru felul in care isi aranjeaza cravata sau pentru felul vioi sau nevrotiv in care tranteste usa la plecare
nu am nevoie de motive ca sa iubesc…. am nevoie de un ” el ”

voi ?

IZVORUL TAMADUIRII

S-a publicat Aprilie 28, 2011 de theophana

Sarbatoarea din Vinerea luminata poarta prin istorie un adevar impresionant, pastrat cu sfintenie de crestinii ortodocsi. Acela al Izvorului Tamaduirii, inca limpede si nesecat, ce izvoraste de sub biserica ctitorita in timpului imparatului Iustinian, aflata in inima Istanbulului. Desi multi romani au ajuns in capital culturala a Turciei, putini s-au invrednicit sa ajunga la acest lacas de cult. Nu exista indicatoare si nici nu gasesti oameni care sa-ti ofere informatii despre biserica Izvorul Tamadurii. Singura modalitate, pentru un pelerin ajuns in aglomeratia urbana din orasul intins pe doua continente, este sa ia legatura cu preotul ortodox de la biserica romaneasca “Sf. Muc. Parascheva”. Poarta ce da spre Izvorul Tamaduirii, o incinta inconjurata de ziduri, este protejata permanent de greci, acestia fiind responsabili cu ingrijirea tuturor lacasurilor reprezentative pentru Ortodoxie din Istanbul. O intrare discreta care tainuieste valoarea istorica si spirituala a bisericii, ascunsa de peste jumatate de mileniu in inima culturii si civilizatiei mulsulmane. Nici urma de cruce sau vreun indicator in turca sau engleza, dezinteresul pentru promovareaobiectivelor religioase crestine fiind evident in acest oras. Dincolo de ziduri, grecii te poftesc sa vizitezi, sa te rogi si sa constati cu proprii ochi adevarul traditiei privind bisericii Izvorul Tamaduirii, curatenia si frumusetea izvorului, precum si minunata icoana a praznicului. Aceasta este fotografiata an de an, pe bucati, si de fiecare data, in ciuda umezelii din biserica si a vechimii ei, si-a pastrat nealterate calitatile. Mai mult, icoana Izvorului Tamaduirii, a carei vechime atinge perioada de aur a Bizantului, se curata singura, analizele facute asupra ei, dovedind calitati de refacere inexplicabile stiintific, insa justificabile din punct de vedere ortodox: marturie vie a lucrarii permanente a Maicii Domnului in viata Bisericii. In ceea ce priveste apa izvorului Tamaduirii, si-a pastrat nealterate calitatile consacrate, puterea sa vindecatoare fiind recunoscuta de toti cei care ajung aici. In apa izvorului pe care l-a descoperit imparatul Leon, se pot vedea si pesti rosii cu dungi albe, ce aduc in atentie, minunea pestelui sarit din tigaie, semn prevestitor al cuceririi Constantinopolului de musulmani la anul 1453. Atunci, spune traditia, la o masa, un preot a spus ca turcii vor cucerii capitala Bizantului, cind o fi sa sara pestele prajit din tigaie si o sa inoate. Si chiar asa s-a intimplat. De o frumusete aparte, micutele vertebrate, se ridica la suprafata izvorului, a carui sursa se pierde undeva sub biserica, si par a fi curiosi de venirea oricarui grup de pelerini. Se rotesc prin apa limpede, dupa care dispar in bezna. Pentru romani, o alta adevarata minune este si aceea ca, toate pomelnicile si rugaciunile pe care le lasa turistii sau pelegrinii la Izvorul Tamaduirii, sunt citite si pomenite de preotul ortodox roman din Istanbul. Linga biserica, ingrijite si frumos pastrate sint mormintele patriarhilor ortodocsi ingropati aici de generatii intregi. Unii dintre ei, despre care nu mai stim aproape nimic, au fost adevarati martiri, traind in mijlocul mulsulmanilor, fiind, nu de putine ori, batjocuriti si ucisi.
Traditia despre biserica Izvorul Tamaduirii
Conform traditiei, cu putin timp inainte de a ajunge imparat, Leon cel Mare (457-474) se plimba prin padurea din apropierea Constantinopolului (actualul Istanbul). La un moment dat a intilnit un orb ratacit, care l-a rugat sa-i dea apa si sa-l calauzeasca pe drumul spre cetate. Leon a patruns in desisul din apropiere, dar nu a gasit nimic. Pe cind se intorcea, a auzit-o pe Maica Domnului spunindu-i: “Nu este nevoie sa te ostenesti, caci apa este aproape! Patrunde, Leone, mai adinc in aceasta padure si luind cu miinile apa tulbure potoleste setea orbului si apoi unge cu ea ochii lui cei intunecati”. Leon a facut intocmai, iar orbul a inceput sa vada. Dupa ce a ajuns imparat, Leon a construit linga acel izvor o biserica. La rindul sau, imparatul Justinian (527-565) care suferea de o boala grea si s-a vindecat dupa ce a baut apa din izvor a construit o biserica si mai mare. De-a lungul timpului, apa acestui izvor a vindecat multe boli si a tamaduit diferite rani, molime si alte suferinte. Astfel, a fost statornicita o zi in care toti sa-si aduca aminte de coborarea in istorie a Fecioarei Maria. Sarbatoarea de astazi este mai mult decit celebrarea unei minuni, pentru ca in lumea de dupa Invierea lui Hristos, o simpla fintina a devenit locul unei prezente. Izvorul din Constantinopol nu mai e un simplu izvor, o apa buna de baut. E un loc al cerului. Pentru ca, dupa ce Iisus s-a inaltat promitind totusi ca ramine pe pamint, fiecare loc de aici, de jos, este un semn al unui loc de sus. Si legatura cu cer, scara pe care urca sufletul, este fiecare dintre noi, aflat in relatia personala cu Mintuitorul Hristos. Multi crestini ies astazi la mormintele celor dragi pentru a da de pomana, a ingriji locurile de veci.

Preamilostivă Maică

Preamilostivă Maică, al milei sfînt izvor,
Nădejdea mântuirii, scăparea tuturor,
La Tine vin cu lacrimi, când sunt îndurerat,
La mila Ta, Măicuţă, cu grea durere cad.

Că cine plânge oare, în jale şi-n nevoi
Şi suferă durerea, alăturea de noi ?
Doar inima de mamă cu sufletul curat,
Pentru copil îndură, durerea ne’ncetat.

Fecioara cea mai sfântă şi Mama lui Iisus
Şi Maica tuturora , a noastră-n ceruri sus,
Tu suferi pentru lume, cu noi eşti în nevoi,
Tu eşti în suferinţă, alăturea de noi.

Copilul la durere, sărman şi necăjit,
De inima de mamă se simte ocrotit.
Că mama îi nădejde , izvor de mângăieri,
Când ei îi spui durerea, recapeţi noi puteri.

Cu lacrimi de durere Te chem neâncetat,
Să nu ne laşi la demoni, să nu ne laşi în iad.
O ,..inimă de mamă, auzi durerea mea,
Şi ruga cea smerită ce-o fac în faţa Ta.

Îndură-te şi-ascultă, pe robul tău smerit,
Că iată ştiu credinţa şi-s tot nepocăit,
Tot stăpânit de patimi,tot fără de iubire,
Tot aprig în cuvinte şi plin de clevetire,

Îndură-Te de mine,Te rog Stăpâna mea
Că vin cu pocăinţa, din nou în faţa Ta,
Eu cel lipsit de fapte şi tot ce este bun.
Ascultă-mi rugăciunea smerită şi acum.

La inima de mamă la îndurarea Ta,
Fecioară Preacurată alerg, nu mă lăsa,
Tu roagă-l pe Stăpânul, pe Bunul Fiul Tău,
Şi scoate ortodocşii din tot ce este rău.

Nimic nu laudă şi iubeşte atâta Dumnezeu ca sufletul blând, smerit şi recunoscător(Sf.IOAN GURA DE AUR)

S-a publicat Aprilie 15, 2011 de theophana

Cuvant la Duminica Floriilor

din “Omilii la Postul Mare”

„De-ai fi cunoscut şi tu în ziua aceasta,
cele ce sunt către pacea ta.”
(Lc. 19. 42).


Păcătosul este cel mai nenorocit,
când are pe pământ numai norocire

Nimica nu nelinişteşte pe cei mai mulţi aşa de tare ca aceea că bogaţii cei mai prihăniţi se îndulcesc de multă norocire, pe când drepţii sau cei îmbunătăţiţi adeseori suferă cea mai amară sărăcie şi mii de alte răni care sunt încă mai cumplite decât sărăcia.
De aceea mulţi zic: „Unde este pronia, unde este dreptatea cea dumnezeiască, unde este judecata cea dreaptă ? Cel înfrânat si cel îmbunătăţit sunt nenorociţi, pe când cel desfrânat şi cel rău sunt norociţi; acesta este admirat, celălalt nesocotit, acesta trăieşte în îndestulare şi desfătare, celălalt este certat de sărăcie şi de mizeria cea mai mare”.
Aşa vorbeşte cel nepriceput, dar în adevăr păcătosul este omul cel mai ticălos şi mai nenorocit din lume, chiar când nu se pedepseşte îndată; el tocmai atunci este cel mai nenorocit când nu se pedepseşte şi când nu i se întâmplă nimic potrivnic.
La boli şi la rele noi nu deplângem pe cel ce se lasă a se vindeca, ci pe acei ce sunt nevindecabili. Iară ce este boala si rana pentru trup, aceea este păcătui pentru suflet. Şi ceea ce este tăietură şi doctorie pentru trupul cel bolnav, aceea este nenorocirea pentru un suflet bolnav.
Aţi înţeles ce zic eu ? Fiţi cu luare aminte, căci eu voiesc să vă comunic o învăţătură de adevărată înţelepciune. Presupune că tu vezi pe cineva care are o buba rea, din care ies viermi şi curge puroi, iar acela îşi neglijează rana şi buba; dar mai vezi încă pe un altul, care suferind de aceeaşi boală, se slujeşte de mâinile doctoricesti, lasă a se arde şi a se tăia, şi bea doctorii amare. Spune-mi mie, pe care din aceştia doi vei deplânge tu, pe bolnavul care nu se supune vindecării sau pe acela care întrebuinţează leacurile ? Fireşte că pe acela care nu se lasă a se vindeca. De asemenea, înfăţişează-ţi doi păcătoşi, căci şi păcătosul este un bolnav; unul dintre ei se pedepseşte pe pământ, celălalt nu. Deci să nu zic că acest din urmă este un norocit, căci este bogat, căci poate jefui sărmanii, căci împilează văduvele, se află bine, cu toate răpirile sale, se îndulceşte de cinste şi de consideraţie, are dregătorie şi putere, şi nu cunoaşte nici una dintre patimile cele obişnuite omenesti, nici friguri, nici nenorocire, nici vreun fel de boală. Este înconjurat de-o grămadă de copii, se bucură de o vârstă norocită ş.a.
Şi cu toate acestea,tocmai pe dânsul trebuie să-1 deplângeţi mai mult, căci el este bolnav fără a primi vindecarea. Cum aşa ? îţi voi spune. Cand vezi pe cineva suferind de idropică şi trupul lui umflându-se, iară el cu toate acestea nu aleargă la doctor, ci mai vârtos robeşte plăcerii de a bea, ţine o masă îmbuibătoare, se îmbată în toate zilele şi aşa tot mai mult sporeşte boala sa, spune mie, îl lauzi tu oare pe acesta ca pe un norocit, sau îl socoti nenorocit? Dacă, dimpotrivă, vezi pe un altul, care de asemenea este idropic, însă caută ajutorul doctorilor, rabdă foamea, trăieşte foarte cumpătat, mănâncă şi bea neobişnuit de puţin si primeşte cele mai amare doctorii, care deşi pricinuiesc dureri, însă tocmai prin aceasta restatornicesc sănătatea, nu-1 vei socoti pe acesta mai norocit decât pe acela ? Negreşit, că unul este bolnav şi nu se vindecă, celălalt este bolnav şi se vindecă. Cura este grea, dar folositoare. Aşa este şi în viaţa noastră cea de acum. Numai că aici nu este vorba de un trup bolnav, ci de un suflet bolnav. Locul bolii îl ţine aici păcatul, doctoria cea amară fiind pedeapsa dumnezeiască. Adică ceea ce lucrează doctorul cu doctoria, cu tăierea si cu arderea, Dumnezeu lucrează cu pedepsele. Precum la boli fierul si focul cele adeseori întrebuinţate, deşi ard dureros, opresc cangrena şi stârpesc buba şi sunt foarte mântuitoare, tot aşa la un suflet bolnav, foamea şi bolile şi alte rele de tot felul se întrebuinţează în locul fierului şi al focului, spre a împiedica întinderea cangrenei sufletului şi a-1 vindeca.
Gândiţi iarăşi la doi desfrânaţi, unul bogat, altul sărac. Care din doi dă mai multă nădejde de mântuire ? Negreşit cel sărac. De aceea, nu zice că cel bogat este norocit, pentru că trăieşte în desfătare şi prisosinţă; mai vârtos trebuie să socoteşti norocit pe acela care, fiind desfrânat, este sărac şi se chinuieşte de foame, căci sărăcia este pentru dânsul dascălul unei vieţi mai bune. Aşadar, când vezi un păcătos norocit, plângi, căci răul lui este îndoit; el este bolnav şi totodată nevindecabil. Iară când vezi un păcătos în nenorocire, mângâie-te, atât pentru că el prin nenorocire se va îmbunătăţi pentru viitor, cât şi pentru că el prin aceasta curăţă multe dintre păcatele săvârşite de dânsul.
Unii oameni se pedepsesc numai aicea pe pământ, alţii se curăţă în această lume, şi primesc pedeapsa deplină în această lume; şi apoi sunt şi din aceia care se pedepsesc şi în această lume şi în cealaltă. Pe care din cei trei oameni îi socotiţi voi cei mai norociţi? Desigur, pe cei dintâi, căci ei încă aici se curăţă de păcatele lor, iar acolo se fericesc veşnic. Iară după aceştia, pe care? Poate pe aceia care nu se pedepsesc aicea, dar în cea lume suferă pedeapsa deplină ? Nicidecum aceştia nu sunt cel de al doilea în nenorocire, ci mai vârtos aceia care se pedepsesc şi aicea şi acolo. Căci find ei şi aicea pedepsiţi, de bună seamă pedeapsa lor acolo va fi mai uşoară. Iară cine numai în acea lume va primi deplina pedeapsă, acela va trebui să sufere acolo un chin neîmblânzit, ca îmbuibatul cel bogat din Evanghelie, care nu putea dobândi nici măcar o picătură de apă, adică, nici cea mai mică mângâiere în munca sa, căci el aici nu curăţise nimic din păcatele sale.
Si pe un asemenea om, care trebuie să sufere în acea lume o pedeapsă atât de grozavă, îl veţi socoti oare fericit pentru traiul bun de pe pământ ?
Dacă unii se miră de norocirea celor prihăniţi, apoi judece ei, că si răpitorii, prădătorii de biserici, ucigaşii, corsarii (hoţii de mare), înainte de a fi traşi la judecată, trăiesc întru desfătare şi îndestulare, se îmbogăţesc prin nenorocirea altora, adună comori nedrepte şi în toate zilele se îmbuibează. Iară când judecătorul rosteşte hotărârea asupra lor, atunci se pedepsesc pentru toate acestea. Tot aşa se întâmplă şi celor ce ţin femei posadnice, mănâncă la mese îmbuibătoare, semeţii care înalţă sprâncenele şi batjocoresc pe cei săraci. Când Unul Născut Fiu al lui Dumnezeu va veni la Judecată cu îngerii Săi şi va şedea pe tronul Său, şi toată lumea se va aduna împrejurul Lui, atunci ei vor fi aduşi goi şi lipsiţi de toată mărirea lor, nu vor afla nici un mijlocitor şi fără milă vor fi aruncaţi în râul cel de foc. De aceea, nu-i lăuda ca pe nişte norociţi pentru traiul lor cel bun pe pământ, ci deplânge-i pentru pedeapsa viitoare. Iar pe cel drept să nu-1 socoteşti nenorocit, chiar de-ar fi sărac, ci laudă-1 ca pe un norocit, pentru viitoarea sa bogăţie cerească.
Dar cum de nu este nici unul, veţi zice voi, care să se îndulcească de repaus atât aici cât şi dincolo ? Aceasta, iubiţilor, nu poate să fie, numărându-se lucrurile cele cu neputinţă. Căci, desigur, nu se poate ca pe acea lume să se îndulcească de cinste cel ce trăieşte aici fără grijă, în siguranţă şi în desfătare, cu necumpătare şi cu uşurătate ele minte. Cine voieşte a fi acolo părtaş la cinste, acela nu poate trăi aici fără cercare şi osteneală. Deşi nu 1-ar apăsa sărăcia, totuşi el are a se lupta de-a pururea împotriva poftelor, iar aceasta nu este o mică muncă şi povară. Deşi nu 1-ar chinui vreo boală, totuşi îl răneşte fierbinţeala mâniei; şi înfrânarea mâniei pricinuieşte dureri nu mici. Deşi n-ar veni asupra-i vreo nenorocire, totuşi el are a se lupta de-a pururea cu gândurile cele păcătoase; iară spre a înfrâna poftele cele nestăpânite, a birui ambiţia, a smeri semeţia, a se lepăda de dezmierdări şi a trăi cu o aspră înfrânare, se cere osteneală nu mică. Cine însă nu face aceste şi alte asemenea lucruri, acela nu se poate mântui. Prin urmare, cerul nu se poate dobândi fără osteneală, fără luptă şi încercări.
Dar aud întrebând: pentru ce oare Dumnezeu pedepseşte pe unii încă în lumea aceasta, iară pe alţii în cealaltă ? Dacă ar pedepsi pe toţi încă din lumea aceasta, ar trebui să stârpească tot neamul omenesc, că toţi suntem căzuţi sub osânda judecăţii dumnezeieşti. Iară dacă aici n-ar pedepsi pe nimenea, atunci cei mai mulţi ar fi şi mai uşuratici la minte, ar tăgădui pronia şi cârmuirea dumnezeiască, şi la ce treaptă de răutate nu s-ar sui ei ? De aceea Dumnezeu pedepseşte pe unii, pentru ca ei acum să se lase de păcat, iar în acea lume să primească o pedeapsă mai uşoară, sau cu totul să se libereze ele ea. Totodată, Dumnezeu voieşte ca prin pedeapsa şi nenorocirea unora să facă pe alţi păcătoşi mai înţelepţi. Iară pe alţii nu-i pedepseşte, nu le trimite nenorocirea cea meritată, pentru ca ei, gândind la mărimea răbdării şi milostivirii celei dumnezeieşti, să se ruşineze şi să intre în sine şi să se libereze, atât de pedeapsa cea de acum, cât şi ele cea viitoare. Dacă însă ei totuşi rămân în păcatele lor, şi nici măcar prin îndelung răbdarea lui Dumnezeu nu se îndreaptă, atunci pe dânşii îi aşteaptă o pedeapsă cu atât mai mare pentru îngrozitoarea lor uşurătate de minte.
Deci, iubiţilor, ştiind acum toate acestea, să luăm aminte la noi înşine cu toată stricteţea. Când Dumnezeu ne pedepseşte şi ne trimite o nenorocire, noi să-i aducem mulţumire; când ne aflăm bine şi norociţi, să gândim la siguranţa noastră şi, deşteptaţi prin nenorocirea altora, să lăudăm şi să mărim pe Domnul, prin pocăinţă, înfrângere şi mărturisirea păcatelor. Să lepădăm toate greşelile, pe care le-am săvârşit în lumea aceasta, cu toată râvna să ştergem toate petele sufletului si să rugăm pe Dumnezeu să ne ajute a ne despărţi de lumea aceasta şi a intra în cealaltă curaţi şi pregătiţi, ca acolo să nu ne însoţim cu bogatul cel îmbuibat, ci cu Lazăr în sânul lui Avraam, îndulcindu-le de bucuria cea nemuritoare. Căreia fie ca Dumnezeu să ne facă părtaşi, prin harul şi iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, căruia împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt se cuvine cinstea în vecii vecilor! Amin.